Psihoterapia se afla la intersecția dintre medicină și psihologie.

Spre deosebire de psiholog, psihoterapeutul este un psiholog care a urmat o specializare suplimentară: psihoterapia.

Psihoterapeutul poate trata diverse afecțiuni psihice (depresie, anxietate, tulburări de personalitate sau diagnostice severe cum ar fi schizofrenia sau bipolaritatea) prin metodele învățate în formarea pe care a urmat-o. În funcție de formarea psihologului, metodele de terapie sunt diferite dar au același scop, acela de a diminua simptomele negative ale afecțiunii.

Psihoterapia a cunoscut diverse transformări, de la abordarea tradițională – psihanaliză – gândită de Sigmund Freud cu ședințe longitudinale, care se întindeau pe ani de zile în care clientul povestește întins pe canapea fară cenzură episoade din viața sa, făcând apel la subconștient și inconștient, la ședințe exploratorii prin care clientul își conștientizează propriile nevoi și își găsește propriile resorturi de vindecare.

Astăzi, psihoterapia presupune întâlnirea cu propria imagine, căreia îi dai frâu liber povestind și trăind fiecare emoție pe care o ai, sub ghidarea psihoterapeutului, pentru redescoperirea sinelui.

Ne vom opri la Psihoterapie care poate avea mai multe abordări:
• Abordarea cognitiv-comportamentală – o abordare mai structurată, axată pe rezultate palpabile, cu una dintre cele mai aplicate abordări psihologice deoarece pune laolaltă componența emoțională, cognitivă și comportamentală a individului pentru rezolvarea situațiilor dificile.
– Psihoterapia cognitiv-comportamentală acționează la sursă, odată ce a fost identificată problema cu care se confruntă pacientul.
– Psihoterapia cognitiv-comportamentală permite înfruntarea temerilor pacientului și adesarea lor la sursă, într-un interval de timp limitat și este recomandată persoanelor pragmatice, care-și doresc schimbări rapide și țintite, dar și celor care au nevoie de puțină structură și pot explora această abordare mai tactică.

• Abordarea experimentală – o abordare un pic mai generalistă decât cea cognitiv-comportamentală, cu o viziune pe o perioadă mai lungă de timp, mult mai tactică, care are în centrul său experimentul ca modalitate de cercetare.
– Psihologia experimentală este preocupată de identificarea ipotezelor și validarea datelor din cadrul experimentelor științifice și rezolvarea problemelor prin metoda experimentului.

• Abordarea Ericksoniana – o abordare integrativă inițiată de Milton Erickson, bazată pe hipnoză ca metoda de accesare a inconștientului, acolo unde se stochează emoțiile și amintirile noastre.

Spre deosebire de hipnoza clasică, imperativă, autoritară, psihologia Ericksoniana este mult mai subtilă, ca o poveste care te introduce/scoate din tranșă și oferă climatul potrivit de a lucra cu situațiile emoționale care necesită îmbunatățire.

Acestea sunt doar câteva dintre abordările psihoterapiei.